OPTIM Immunity – 30 capsule

“Celulele aerobe utilizează de regulă glucoză și întotdeauna oxigen în vederea obținerii energiei. Această ardere are loc în mitocondrii (niște organite citoplasmatice cu rol de uzină energetică celulară) și conduce pe langă energie și reziduuri eliminabile (apă, bioxid de carbon) și la niște compuși (atomi, fracții submoleculare) cu durată de viață extrem de scurtă, foarte reactive. Această fantastică reactivitate chimică vine din faptul că își caută neapărat și rapid stabilitatea atomică și în acest scop doresc să interacționeze cu orice întâlnesc în cale din mediul celular. Primele vizate – datorită structurii lor chimice – sunt lipidele, proteinele și ADN-ul, cărora compușii noștri extrem de reactivi le compromit structura și funcțiile. Acești “ultrareactivi“ sunt Speciile Reactive de Oxigen (SOR), Radicalii Liberi sau Agenții Oxidanți de care tot citiți prin reviste! Mulți vorbesc și aud, puțini cunosc! Fiecare celulă are puse la punct mecanisme antioxidante proprii (antioxidanții proprii/ endogeni) dar care nu-s întotdeauna super-eficiente. Astfel, triada antioxidantă celulară este formată din: SOD (Superoxid-dismutaza – converteste radicalul Superoxid în Peroxid de hidrogen), GSH (Glutation-peroxidaza – îndepartează cea mai mare parte a Peroxidului de hidrogen) și CATALAZA (distruge cantitățile suplimentare de Peroxid de hidrogen). Cînd este depășită capacitatea antioxidanților endogeni de a neutraliza Speciile Reactive de Oxigen, au loc importante daune celulare care și ele (nu numai ele) stau la baza apariției multor afecțiuni cronic-degenerative și legate de înaintare în etate precum: cancerul, reumatismul degenerativ, osteoporoza, Alzheimerul, Parkinsonul, Diabetul Zaharat tip II, Sindromul Metabolic, unele boli de inima, etc, etc. Există teorii, în parte confirmate, care arată că este posibil să aducem din exterior – prin alimentație – unele cantități din așa numiții antioxidanți exogeni (exteriori organismului) care – în anumite condiții – și-ar face treaba. Pe unii i-am verificat și eu în anii trecuți, în laborator, prin metoda FRAP. Mi-a rămas în minte fabuloasa putere antioxidantă care și-o manifestă un compus extras prin metode sofisticate din ceaiul verde proaspăt. Si anume Epigalocatequin 3 Gallate-ul! Acesta este un fitonutrient secundar care este prezent în frunzele de ceai verde neoxidate (cam in primele 5 – 6 luni de la recoltare). In timp, oxidează și trece în alți compuși mai puțin intertesanți. Alți antioxidanți exogeni sau precursori ai acestora sunt: fitonutrienții din clasa carotenilor și licopenilor, unele vitamine B, viatmina C, Vitamina E, Acidul alpha lipoic, Hesperidina (vitamina P), Coenzima Q10, micro și oligoelementele (precum fierul, manganul, zincul, germaniul, seleniul), unii aminoacizi, flavonoizii galbeni, roșii și maro respectiv flavonele/ antocianii-protoantocianii/ taninii, polifenolii. Una-i teoria, alta-i practica! Practic, alimentele conțin antioxidanti doar dacă aceștia nu au oxidat deja! Ele trebuie sa fie de foarte bună calitate, fie proaspete fie bine/ corect păstrate și protejate de acțiunea aerului și ultravioletelor. De cîte ori nu ați cumpărat fructe de Goji și le-ați utilizat degeaba?! Goji, dealtfel foarte bogat în antioxidanți exogeni și alti compuși fitonutriționali secundari – dintre care unii volatili – își păstrează veleitățile atunci cand este proaspăt sau chiar ș-i le îmbunătățește per unitate de greutate atunci când este bine conservat. Cum? Fie prin uscare suavă și apoi ambalare în atmosferă protejată (gaze rare, inerte, fără oxigen) fie sub formă de sucuri direct extract, prin presare la rece și INTOTDEAUNA PROTEJATE IMPOTRIVA OXIDARII (cu acid citric sau ascorbic) și A RAZELOR ULTRAVIOLETE. Iaca-așa! Restul este o altă poveste: bani aruncați! Toata lumea știe ce-i cu antioxidanții! Despre cît de mult acționează ei in vivo fața de in vitro, este o alta problemă și n-o discutăm aici, însă trebuie să cunoaștem un lucru: daca în ceea ce privește antioxidanții endogeni, aceștia sunt aceiași pentru toate tipurile de celule din organism, bolnave sau sănătoase, cei exogeni sunt diferiți și AU MARE SPECIFICITATE DE TESUT. Din acest motiv, laboratoarele farmaceutice avansate din domeniu, folosesc antioxidanții specifici fiecărei patologii deoarece “o baie nechibzuită de antioxidanti exogeni“ – așa cum ne este indicat prin reviste -și în ipostaza în care alimentele-s de bună calitate și le mai conțin, nu este tocmai indicată. Chiar dacă-i greu de crezut, radicalii liberi au în celulele sănătoase și anumite roluri pozitive pe care nu le discutam aici, iar în celulele canceroase – care-s veritabile “capcane de antioxidanti“ – să nu mai vorbim. în cancer, aportul de antioxidanții trebuie atent chibzuit din punct de vedere cantitativ și mai ales calitativ! Cum știm noi care este conținutul în antioxidanți ai unui aliment pe care-l consumăm? Păi nu știm! Trebuie să avem în vedere faptul că acești antioxidanți trebuie să fie aduși în dieta zilnică fie din surse proaspete (de dorit din agricultură certificată organic), fie din alimente de foarte bună calitate, supuse unei procesări minime și lipsite cît mai mult de contactul cu căldura, oxigenul și ultravioletele. Daca am lua o clasificare a alimentelor vis a vis de capacitatea lor antioxidantă, m-aș opri la Indexul ORAC care măsoară capacitatea de absorbție a radicalilor liberi și care este mai ușor de folosit în cazul alimentelor (un amalgam de compuși chimici) decât metoda de laborator cu care sunt mai familiarizat FRAP (de trecere a ionului feric la feros) și care este îmbatabilă în cazul compușilor puri. Astfel, pentru acest site voi da indicația dietetică ANTI OX pentru acele alimente care conțin cantităti onorabile de comuși antioxidanți conform clasificărilor ORAC. Tineți cont de faptul că cele mai bogate alimente în antioxidanți – și care lipsesc tradițional din dieta romînilor – sunt condimentele bio atunci când sunt ambalate atent, eventual în atmosferă controlată și ținute deoparte de ultarviolete și aer. Apoi vin altele precum unele fructe roșii, fructe exotice uscate suav etc.“ – Dr. Albu Horatiu 2013

“Glutenul este un amalgam proteic (prolamine și gluteline) existent în majoritatea cerealelor uzuale. Deoarece este insolubil în apă și lipicios, el este utilizat în industria procesatoare de alimente drept cel mai ieftin liant alimentar. pe langa cerealele care-l contin natural, puteti avea surpriza sa-l gasiti in aproape oricare aliment cu mai multe ingrediente si care nu poarta indicatia dietetica FARA GLUTEN sau GLUTEN FREE. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la gluten. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a acestuia din alimentație. Cele mai importante recomandări dietetice speciale și ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ GLUTEN sunt: – Dietele de imunonutriție care exclud de regulă sau în urma testelor serologice specifice glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranțele la gluten, lactate, ouă, oleaginoase și soia. – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă), și dermatita herpetiformă. în aceste două cazuri, nu se începe alimentația fără gluten fără un diagnostic corect, pentru că eliminarea glutenului duce inevitabil la falsificarea rezultatelor analizelor de laborator. – Dietele de Nutriție Ortomoleculară din Poliartrită reumatoidă și alte boli cu context auto-imun (Rectocolita Ulcero-hemoragica, Boala Crohn, Psoriazis, Scleroza în Plăci, Lupus, s.a) – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Alte diete care limitează/interzic utilizarea glutenului/lactatelor/ouălelor (în general dietele speciale de Nutriție Ortomoleculară ale persoanelor cu cancer și/sau alte tulburări disimune). – Autism3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3“ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

“Ce este aceea Imunonutriția?! Una dintre cele mai devastatoare probleme medicale, nutriționale și de sănătate publică a timpurilor noastre este creșterea explozivă a patologiei metabolice (obezitate, sindrom metabolic, diabet zaharat) și care se află în strânsă corelație cu riscul cardio-vascular crescut.1 Un flagel pentru toți, mai puțin pentru multinaționalele farmaceutice, furnizorii de servicii de sănătate și casele de pensii… Deși cvasimajoritatea practicanților medicinei convenționale n-au “intuiția“ necesară pentru a lua această poziție și ne încadrează pe toți în aceleași tipare de tratament, profesorul francez Dominique Rueff – la a cărui poziție mă raliez și eu – consideră că: “fiecare problemă de exces ponderal este una specifică, legata de istoricul individual și genetic, de stilul de viață. Ea nu-și va găsi soluția în vreun regim miraculos, articol de revistă sau la un nutriționist atins de geniu“.2 In viziunea mea, în atingerea unei greutați normale și în a unor analize onorabile din punctul de vedere al sindromului dismetabolic (și uneori chiar inflamator), cea mai mare importanță o au urmatoarele trei elemente: 1. Alimentația care să aducă glucide dar pe cele cu Indice Glicemic Scazut. 2. Aportul aproape zilnic de cantitați reprezentative de acizi grași polinesaturați esențiali Omega 3 (atât forme active cât și precursori inactivi) și într-un raport perfect echilibrat pentru vârstă și patologie cu cei Omega 6. 3. Studierea toleranțelor/intoleranțelor alimentare la acele alimentele uzual consumate de pacient. Acestea sunt principalele elemente! Ele vin să îndrepte “factorul alimentar“ care reprezintă adevărata “picătură chinezească“ pentru organismul nostru! In funcție de necesitățile pacientului și de experiența medicului care-l tratează, se mai pot asocia și unele adjuvante ca promovarea mișcării/termogenezei precum si a medicației (hipoglicemiante, hipolipemiante, hipocolesterolemiante, antihipertensive, anticoagulante, etc. etc. – dupa caz). Acum, uzual si pentru marea masa a pacientilor, lucrurile sunt luate în sens invers! Oare în al cui beneficiu?! Dacă punctele 1 și 2 de mai sus ne sunt destul de la îndemână pentru a le prescrie, aplica și urmări, ultimul – și anume “Studierea intoleranțelor alimentare“ ne va conduce totuși la un laborator de analize (este adevarat însă că – nu trebuie sa trec sub tacere faptul – noi, cei care cunoaștem din tainele Nutriției Ortomoleculare, putem să decelăm și empiric o parte dintre alimentele – nu ingredientele – care “nu-i vin bine pacientului“. Aceasta, eu o fac printr-o tehnica denumita de mine “ cina cu aliment unic“!) Pentru studierea în laborator a intoleranțelor alimentare se folosesc la momentul de fata (august 2013) două metode importante: – Testele de stimulare a granulocitelor (Test Citotoxic, Leucotrace, etc.) care – dupa părerea mea – vor fi abandonate în timp. Nu mă exprim asupra viabilității tehnicii, neavând calitatea și pregătirea s-o fac, însă eu n-am obținut satisfacții mari de pe urma acestor metode. Și aceasta mai ales datorita softului însoțitor care construia o dietă destul de scoasă din contextul marii majoritații a pacienților. – Testele de tip ELISA care dozeaza IgG-urile totale și specifice. Acestea, datorită bunei reproductibilități a rezultatelor, imi par a fi cele mai utile. Problema este tot cu softul de interpretare și de aceea, eu cam “periez“ în funcție de caracteristicile pacientului dieta scoasă de laborator. Am utilizat mai multe teste, atat în Romania cît și în Occident, unele mai ample și costisitoare, altele mai reduse și mai permisive pentru pacient (York, Imupro300, Imupro500, Imupoids, etc.). Cel din urmă – Imupoids – pus la punct de Prof. Rueff îmi pare cel mai facil, mai puțin costisitor și adaptat nevoilor pacientului roman, care traditional are o alimentație putin diversificată. Păcat ca nu este încă disponibil în România. Aștept cu nerabdare acest test sau un altul similar lui! Ce doresc să ne arate aceste teste? Ele aduc o indicație importantă asupra faptului dacă unele dintre alimentele consumate de pacient conduc la apariția conflictelor imunologice (altele dacat fenomenele alergice – mediate prin IgE) care, odată cu trecerea timpului, duc la leziuni la nivelul “marginii in perie“ (de la nivelul mucoasei intestinului subțire) ce promovează modificări în permeabilitatea intestinală.3 Tot mai multi specialisti în domeniu consideră că tocmai această “perturbare a permeabilității intestinale“ se află la originea majorității bolilor autoimune (prin implicațiile imunitare zilnice ale intoleranțelor), a sosirii și evoluției proaste a celor cronic-degenerative (prin carențele/ excesele macro și micronutriționale induse) și mai ales în cazul celor care evoluează pe un teren cu imunitate slabă antivirală și antineoplazică. Sunt întru-totul de acord! Mai mult, dupa Prof. Rueff: “Tendința de a fabrica prea multă greutate și grăsime în raport cu cantitatea calorică a ceea ce mâncăm, face parte din acest proces“.2 Atât eu, cît și mulți alți confrați sau pacienți care au avut de-a face cu astfel de testări, am observat că majoritatea (peste 80%) dintre noi, cei cu tendință la creșterea în greutate sau chiar obezi de diferite grade, suntem intoleranți (adică dezvoltăm IgG-uri) la cel puțin unul sau doua dintre următoarele componente ale alimentelor (de obicei la primele trei): – Glutenul (o proteină găsită în grâu, cereale înrudite, dar și ca adaos industrial la foarte multe alte alimente), – Proteinele din lapte (în lapte, lactate derivate și alimentele în a căror rețete s-au folosit lactatele), – Proteinele din ou (ouă și alimente în care s-au folosit părți din acestea), – mai rar la drojdii și alimentele care le conțin. Pornind de la experiența adusă de aceste teste și de literatura din domeniu parcursă, voi aplicat indicația dietetică IMUNONUTRITIE la acele alimente bio și dietetice High Class de pe acest site care vin în sprijinul celor care urmaresc regimuri dietetice imunonutriționale. Astfel, de cele mai multe ori, aceste persoane sunt “beneficiarele“ a cel putin uneia sau mai multora dintre intoleranțele mai sus amintite. Alimentele selecționate NU CONTIN/ NU AU FOST UTILIZATE IN PROCESUL DE PRODUCTIE urmatoarele: glutenul, oul, laptele și ingredientele care le-ar putea conține. “Eliminarea alimentelor netolerate are și alte consecințe3, în afară de conflictul imunologic de la nivelul peretelui intestinal. Astfel, are loc o distrugere parțială și modificarea permeabilității mucoasei prin lezarea/ sfârtecarea celulelor epiteliului vilos, așa numita “margine în perie“. Imbinarea acestor tulburari imunologice și anatomice va conduce la o “disnutriție“ care se găsește la originea multor afecțiuni cronice precum și a excesului ponderal. Daca nu i se tratează cauza – intoleranța alimentară și repermeabilizarea peretelui intestinului subțire – problema greutății nu se va rezolva niciodata. Astfel se explică eșecul tururor regimurilor restrictive, durerea și dezamăgirea celor care se limitează la aceste diete“.2 Sper ca aceste scurte note să va faca mult mai ușoara alegerea! Succes!“ – Dr.Albu Horatiu 2013 1 Prefata de Prof.Dr. Constantin Ionescu-Targoviste la Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013. 2Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013. 3Immunonutricion, se nourrir selon son immunite. Dominique Rueff, Bernard Weber, Camille Lieners, William Amzallag. Ed. Francois Xavier de Guibert, 2009. Mai mult decat vindecarea. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013. Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011.

Produse indicate Diabeticilor cu Diabet Zaharat tip II (neinsulino-dependent) si celor cu Sindrom Metabolic (sindrom X Metabolic). “Diabetul Zaharat este o boală metabolică foarte frecvente în care – pe înțelesul tuturor – carbohidrații din alimentele ingerate nu pot fi utilizate pe deplin de către organism. Astfel, are loc o acumulare a lor în sânge, denumită în limbaj medical hiperglicemie. Incidenta lui este in crestere! în plus, există numeroase cazuri nediagnosticate și – mai mult – un număr important de persoane considerate aparent sănătoase, aflate intr-o stare prediabetica ( în Nutriția Ortomoleculară se folosește termenul de Sindrom Metabolic Latent), care – din motive lesne de înțeles – nu sunt luați în evidență pentru a fi diagnosticați și tratați. De ce? Pentru că în acea etapa latentă, tratamentul este doar igieno-dieteic, nefiind necesare medicamente si multe investigații, fapt echivalent cu profit mic/ inexistent pentru multinaționalele farmaceutice. Glucoza este un monozaharid cu rol vital în energogenetica organismului. Patrunderea și utilizarea ei în celule este dependentă de cantitatea și de capacitatea de a acționa a insulinei. în esentă, la diabetici, avem fie o lipsă sau insuficiență de insulină, fie – dimpotrivă – o insulină in cantități chiar crescute, dar care nu acționează cum ar trebui pe celulele utilizatoare de glucoză. Indiferent de situație, rezultatul este cam același: glucoza nu poate intra în cantitate suficientă în celule și rămâne în sânge. O terapie pentru a vindeca diabetul zaharat nu este încă disponibil. Tratamente există dar n-au sorți de izbândă pe termen lung dacă nu sunt urmate si câteva modificări ale stilului de viață, intre care dieta este cea mai importantă. In Diabet Zaharat tip I lucrurile sunt destul de clare pentru majoritatea pacienților. Ei trebuie să facă tratament substitutiv cu insulină și să aibă o dietă și un regim de efort fizic adaptate pentru a se potrivi la tratamentul insulinic. Sau invers in multe cazuri! Mai complicat stau lucrurile la pacientul cu Diabet Zaharat tip II sau la cel cu Sindrom Metabolic. Din punctul de vedere al Nutriției Ortomoleculare, acesta trebuie sa aducă următoarele modificări în life style-ul său (deși toate concură la efectul scontat, voi începe de la cea mai puțin importantă spre cele mai importante): – reducerea (nu prea rapidă) a greutății corporale dacă este cazul. – promovarea mișcării la cel puțin 30 de minute în fiecare zi. Aceasta ajută atît la menținerea unei greutăți mai scăzute dar și îmbunătățește răspunsul celulelor la acțiunea insulinei. – înlocuirea alimentelor care aduc glucide cu Indice Glicemic Mare și Medicu cu cele care aduc glucide cu Indice Glicemic Scăzut precum și eliminarea altor alimente care vin cu încărcătură nutriționala pro-aging pentru țesutul pancreatic endocrin și aparatul cardiovascular (cele două aparate principal vizate la individul cu tendință dismetabolica conform Nutriției Ortomoleculare). – introducerea în alimentatie a acelor alimente și complexe micronutriționale de uz profesional ortomolecular (anumite tipuri de suplimente nutritionale) care vin cu încărcătură macro și mai ales micronutriționala anti-aging pentru țesutul pancreatic endocrin și aparatul cardiovascular (cele două aparate principal vizate la individul cu tendință dismetabolica conform Nutriției Ortomoleculare). Logic, tratamentul medicamentos se instituie doar în momentul în care efectele măsurilor de mai sus sunt depășite de gravitatea situației. într-un trecutul care se tot prelungește și în Romania, exista “sfatul” de a înlocui produsele care conțineau glucide si mai ales zaharuri si monozaharide (glucoză, fructoză, etc.) cu altele extrem de sărace în glucide (așa numitele “produse pentru diabetici”). De o bună bucată de timp, societățile medicale de profil ( Ex. Societatea Germana de Diabet – DDG) arată că această idee este învechită, nefondată și chiar dăunătoare deoarece multe dintre aceste alimente speciale pentru diabetici conțin mai multe calorii și grăsimi decât cele normale. Un diabetolog bun pe care nu-l preocupă numai prescrierea de medicamente sau un nutriționist cu experiență vă pot ajuta în scopul de a vă converti extrem de ușor și pe termen lung dieta necesara Diabetului Zaharat tip II. Pentru considerațiile suplimentare de Nutriție Ortomoleculară, vă stau la dispoziție! Pe acest site gasiți probabil cele mai bune produse dietetice existente actualmente la nivelul U.E. Voi marcat cu indicația dietetică INDICAT DIABET acele produse care îmi par a se integra cel mai bine în curentul actual de dietetică modernă a Diabetului Zaharat Tip II. Mai mult, făcând un efort sustinut, voi incerca sa înscriem pe pagina fiecărui preparat care conține glucide, un tabel – în limita timpului și a informațiilor disponibile – următoarele elemente: Indicații pentru Diabetici Grame Hidrocarbonați/ 100g – Echivalența în Pâine* (E.P) – Indice Glicemic – Incărcătură Glicemică (Sarcină Glicemic) – * Echivalența în Pâine poate fi un bun indicator pentru cei care urmăresc dietele mai învechite, în care socotirea cantităților (gramelor) de hidrocarbonați consumați zilnic părea cea mai bună strategie. Sunt diete onorabile, dar la nivelul cunoștiințelor noastre de acum, putem construi diete mult mai bune!“ – Dr. Albu Horațiu 2013

CATEVA RASPUNSURI LA INTREBARI CARE IMI SUNT PUSE FOARTE FRECVENT! Sunt intrebari la care, majoritatea specialistilor in obstetrica si ginecologie au putine raspunsuri iar atunci cand le au, acestea sunt destul de invazive pentru organismul matern si cel fetal. 1. Care este cea mai bună metodă non-medicamentoasă pentru a combate durerile de spate ale gravidei? Răspuns: pe măsura dezvoltării sarcinii, femeile gravide pot suferi de dureri și de discomfort ale spatelui, umerilor, cefei și mai ales lombelor (uneori relatate de către pacientă ca și „dureri de șale“). De obicei, aceste dureri se datorează anumitor modificări posturale (de poziție) ca urmare a deplasării centrului de greutate al gravidei către anterior, concomitent cu dezvoltarea sarcinii. Este o mare greșeală tratamentul medicamentos al acestor fenomene deoarece oricare intervenție cu preparate farmacologic-active asupra mamei se răsfrânge atât asupra acesteia (conform noilor concepte de Nutriție Ortomoleculară/ Dietetică Specială Antiaging) cât mai ales asupra stării fătului. în opinia mea, cea mai bună metodă de combatere a acestor dureri posturale de spate și de articulații ale gravidei este reprezentată de MASAJUL LEJER DE 2 – 4 ORI PE ZI CU CREMA DE MASAJ MIO-RELAXANTĂ (care relaxează musculatura), ANALGEZICĂ (care combate durerea) și ANTIINFLAMATOARE (care combate inflamația) denumita FOLREX CREMA. Este un preparat special construit pentru uzul gravidei iar acțiunea sa benefică se bazează pe proprietățile analgezice, antiinflamatorii, remielinizante și miorelaxante ale Acidului Folic Activat Molecular. Este extrem de ieftină și ușor de utilizat! Cum vedeți, o altă aplicație (mult mai nou descoperită) a acidului folic la femeia gravidă! 2. Care este cea mai bună metodă non-medicamentoasă pentru a combate constipația gravidei? Răspuns: constipația poate fi întâlnită în oricare perioadă a sarcinii dar cel mai frecvent însoțește ultimul trimestru. Numai în cazuri cu totul rebele trebuie să se ia laxative și aceasta cu mult discernământ! Cele mai multe preparate de acest fel conțin substanțe farmacologic active (de sinteză, artificiale sau naturiste/ naturale) și produc și o spoliere a organismului matern de anumiți micronutrienți fapt ce are potențiale consecințe negative asupra dezvoltării fătului și pozitive asupra proceselor proa-aging materne. Mai mult, așa numitele laxative stimulante ale defecației (ex.glicerina, uleiul de parafină, uleiul de ricin, „curățitoarele de colon“, etc.) pot provoca contracții și chiar travaliu prematur. Metoda cea mai fiziologică și prietenoasă cu organismul matern și fără nici-un fel de repercursiuni negative asupra fătului, este reprezentată de introducerea în dieta gravidei a unui aliment funcțional special conceput în acest sens. Eu prescriu cu mare succes un aliment funcțional german, disponibil și pe piața românească, denumit RABENHORST Suc de Prune Uscate în cantitate de 125ml odată la 1-3 zile (funcție de severitatea constipației). O sticlă de 750ml ajunge 5 – 15 zile, acționează excepțional de blând și încă nu am întâlnit nicio gravidă care să nu fie totalmente mulțumită de consumul acestui aliment funcțional. 3. Care este cea mai sănătoasă metodă pentru a combate anemia în sarcină? Răspuns: Multe dintre femei au o oarecare anemie premergătoare sarcinii. La altele, semnele hematologice și eventual cele clinice de anemie sunt depistate în urma controalelor de rutină din timpul sarcinii. Indiferent în care din cele două ipostaze se încadrează gravida, ea trebuie să știe două amănunte importante: – In cvasimajoritatea cazurilor, anemia în sarcină se datorează carenței de fier și/sau celei de Vitamina B12 si B9. De obicei există intricare a cele două carențe enumerate mai sus.. – Fierul este necesar atât fătului și viitorului bebeluș cât și organismului gravidei, „forțat“ să transporte oxigen suplimentar față de starea de negraviditate. Mulți dintre noi prescriem un preparat farmaceutic sau naturist cu fier fie numai gravidelor aflate în ultima parte a sarcinii fie, profilactic, pe întreaga perioadă de urmărire a sarcinii. Cel puțin din punct de vedere teoretic, ambele atitudini sunt corecte. Practic, trebuie să ținem cont și de anumite alte lucruri foarte importante, legate de administrarea judicioasă a fierului. Acestea sunt următoarele: – Există factori care împiedică absorbția fierului. La femeia gravidă, aflată în condiții normale de viață, cei mai importanți dintre acești factori sunt: consumul de ceai, cafea sau băuturi alcoolice, dietele cu aport proteic redus, abuzul din așa numiții „hoți de micronutrienți“ precum grăsimile saturate, făinurile și zaharurile rafinate, existența hemoragiilor, microhemoragiilor repetate, diareei cronice, consumului de laxative și mai ales A MEDIULUI INTESTINAL PREA ALCALIN, care defavorizează absorbția fierului. – Conform Asociației Germane pentru Alimentație, necesarul de fier al femeii gravide care încă nu are anemie feriprivă, este fie de 20 – 30 micrograme pe zi (dacă se preferă modalitatea modernă de administrare profilactică a fierului, pe toată perioada sarcinii) fie de 35 – 50 micrograme pe zi (dacă se preferă modalitatea mai „împământenită“ la noi, de administrare a fierului începând cu al doilea trimestru de sarcină). Experiența îmi arată că este mai benefică administrarea unor doze dietetice, profilactice, de maximum 30 micrograme pe zi pe toată perioada sarcinii (ca și o suplimentare a fierului adus prin alimentație) decât dozele mai mari, terapeutice, administrate mai târziu, pe parcursul sarcinii. Nu trebuie să uităm că supraâncărcarea cu fier are consecințe mult mai grave și mai greu de îndepărtat decât carența. Cred că acolo unde se poate și ne putem permite, trebuie să fim ponderați în administrarea medicamentelor sau suplimentelor nutriționale pe bază de fier și să ne îndreptăm atenția către alimentația funcțională bogată în fier, utilizată pe întreaga perioadă a sarcinii! – Pe lângă acidul folic (vitamina B9) cunoscut de majoritatea practicienilor, mai există câțiva micronutrienți absolut necesari în buna absorbție intestinală și utilizarea fierului de către organismul gravidei și fătului. Sunt reprezentați de vitaminele C, B1, B2, B6 și B12. Administrarea lor nu trebuie niciodată omisă. Mai trebuie cunoscut faptul că în anumite cazuri, în echilibrarea micronutrițională a gravidei cu anemie poate fi necesară (pe lângă fier și micronutrienții înșiruiți mai sus) administrarea unor oligoelemente considerate de către Nutriția Ortomoleculară ca fiind sinergice fierului. Acestea sunt: cuprul, manganul și cobaltul. Oricare tratament cu doze mai mari decât cele dietetice de fier și care trebuie efectuat pe o perioadă mai lungă de timp ( peste 2 săptămâni) trebuie întotdeauna supervizat de medic. Cu foarte bune rezultate folosim ALIMENTA√Ö¬¢IA FUNC√Ö¬¢IONALĂ pentru prevenirea și combaterea anemiei la femeia gravidă și la cea care alăptează. în acest scop, presciu 20 – 40 ml/ zi din sucul dietetic funcțional RABENHORST Suc SANGE DE FIER – EISENBLUT. Este un aliment funcțional excepțional, construit la cele mai înalte standarde în vederea combaterii tendinței la anemie și care conține (pe lângă dozele dietetice de fier și din vitaminele implicate în absorbția lui) și un cocktail din sucuri de fructe și din plante aromatice, recunoscute în medicina tradițională germană ca având unele proprietăți în combaterea anemiei 4. Care este cea mai sănătoasă metodă pentru a combate Infectiile Tract Urinar recidivante care pot apar in unele sarcini? Un raspuns extrem de simplu: igena facuta exact asa cum trebuie si introducerea in dieta zilnica, diminatata si seara a cate 30 ml din RABENHORST Suc Mama de Merisor canadian/ Cranberryes/ Afina Rosie. Gustos si extrem de eficace in impiedicarea agregarii E. Coli in colonii la nivelul tractului urinar. Succes! Dr.Albu Horatiu 2012

“Daca sunt intrebati, multi medici va vor raspunde ca alimentatia nu conteaza mare lucru in tratamentul si reabilitarea unui pacient tratat prin metodele medicale sau chirurgicale utilizate de dansii. Majoritatea practicantilor oncologi se inscriu si ei in acest curent! Aceasta “siguranta” a lor, poate veni fie dintro neintelegere sau neaprofundare a termenului de regim igieno-dietetic, fie – cel mai probabil – dintr-o incredere nestirbita (zic eu, de multe ori supraevaluata) in capacitatea tratamentelor conventionale de a vindeca singure, aceasta teribila maladie. In majoritatea cazurilor, atunci cand un pacient intreaba daca ar fi binevenite – pentru imbunatatirea evolutiei bolii sale – si o adjuvanta nutritionala si psihoterapeutica, el este “luat la stanga-mprejur”! Pentru colegii mei de acest fel, conteaza mai putin ca organismul are si trebuie sa-si mentina o anume compozitie, ca biologia celulara a tesuturilor normale (inclusiv a elementelor sistemului imun) dar si cea a celulelor medificate, degenerate (in cazul de fata – celule neoplazice) ne arata ca acestea – fiecare in felul lor – “sunt proiectate” sa functioneze cu anumiti macro- si mai ales micronutrienti. Astfel, in conditiile in care sunteti de acord cu faptul ca orice mancati tot aceea este, urmati-le sfatul acestor medici si in cele ale dieteticii! Daca insa dimpotriva, considerati ca in lupta cu diversele boli – si aici scriu in mod deosebit cu privire la cancer – dar si cu efectele secundare ale tratamentelor, un rol deosebit il are si fiinta Dvs. (luata in intreaga splendoare a trigonului corp – minte – suflet), atunci trebuie sa deveniti mai interactivi. Nu incercati sa pasati intreaga raspundere a starii Dvs. de sanatate pe seama medicului curant si incepeti sa va ganditi cum – in masura posibilitatilor si informatiilor pe care le puteti dobandi – sa va mai puteti ajuta organismul in vre-un fel! In aceasta boala, resemnarea si pasarea responsabilitatii are un sfarsit total previzibil! In dietele speciale de Nutritie Ortomoleculara destinate pacientilor cu cance se face – in functie de concomitenta sau neconcomitenta tratamentului oncologic multimodal – o selectie a alimentelor interzise, a celor obligatorii precum si o detaliere a celor de completare. Criteriile constructiei dietetice sunt mai multe si nu le pot discuta aici. Intotdeauna, un regim alimentar ortomolecular pentru pacientul cu cancer trebuie sustinut printr-un surplus de micronutrienti cu roluri fiziologice bine stabilite in echilibrarea imunologica, in inductia de interferoni proprii organismului si in atacul prooxidativ asupra celulei neoplazice (atunci cand este cazul) sau protectia antioxidanta a celor sanatoase, cand situatia o cere. Pe acest site, voi marca cu indicatia dietetica INDICAT CANCER acele produse cu rol in tratamentul de sustinere nutritionala si imunoterapie nutritionala ortomoleculara a pacientului cu cancer.” – Dr. Albu Horatiu 2013

100% Vegetal! Produse care nu contin niciun ingredient de origine animala. Astfel, ele sunt cu compatibile cu regimurile vegane, vegetariene, posturi, etc.