Boabe de Cacao pisate, Ecologice – Bio NaturGreen – 200g

„Fibrele alimentare sunt solubile și insolubile. Cele insolubile – din punctul de vedere al omului (care nu are enzimele necesare digestiei lor) – NU ADUC CALORII ci doar tranzitează tubul digestiv, participând astfel la formarea așa numitului „balast alimentar“. Deoarece nu se digera ele vor întîrzia tranzitul alimentelor prin tubul digestiv precum si absorbția unor macronutrienți. Cele solubile, spre exemplu inulina, au funcții multiple care nu le detailez aici! Necesarul zilnic in fibre al unui adult sanatos este de circa 15 – 20 g. Pentru ajutorul Dvs., am pus pe acest site indicatia dietetica FIBRE pe acele alimente care contin mai mult de 1,5g fibre alimentare pentru fiecare 100g aliment consumat exact in modalitatea preconizata de producator. Recomandări nutriționale și medicale ale dietelor bogate în fibre sunt: – profilaxia cancerelor (în mod deosebit al celui colorectal), – tratamentul diverticulozei/ diverticulitei, a diferitelor tipuri de constipație, – dietele din cursul hepatitelor cronice avansate și a cirozelor hepatice, – dietele de prevenție a îmbolnăvirii aparatului cardiovascular (hipertensiune arterială, hipercolesterolemii, hipertrigliceridemii), – controlul mai bun al glicemiilor din Sindromul Metabolic, Toleranță alterată la glucoză, Diabet Zaharat tip I și II. – Controlul Obezității. In general, un aliment bogat în fibre alimentare are un Indice Glicemic și aduce o Incărcătură Glicemică mai mică decît cantitatea echivalentă a unuia fără fibre“ – Dr. Albu Horatiu 2013

“Celulele aerobe utilizează de regulă glucoză și întotdeauna oxigen în vederea obținerii energiei. Această ardere are loc în mitocondrii (niște organite citoplasmatice cu rol de uzină energetică celulară) și conduce pe langă energie și reziduuri eliminabile (apă, bioxid de carbon) și la niște compuși (atomi, fracții submoleculare) cu durată de viață extrem de scurtă, foarte reactive. Această fantastică reactivitate chimică vine din faptul că își caută neapărat și rapid stabilitatea atomică și în acest scop doresc să interacționeze cu orice întâlnesc în cale din mediul celular. Primele vizate – datorită structurii lor chimice – sunt lipidele, proteinele și ADN-ul, cărora compușii noștri extrem de reactivi le compromit structura și funcțiile. Acești “ultrareactivi“ sunt Speciile Reactive de Oxigen (SOR), Radicalii Liberi sau Agenții Oxidanți de care tot citiți prin reviste! Mulți vorbesc și aud, puțini cunosc! Fiecare celulă are puse la punct mecanisme antioxidante proprii (antioxidanții proprii/ endogeni) dar care nu-s întotdeauna super-eficiente. Astfel, triada antioxidantă celulară este formată din: SOD (Superoxid-dismutaza – converteste radicalul Superoxid în Peroxid de hidrogen), GSH (Glutation-peroxidaza – îndepartează cea mai mare parte a Peroxidului de hidrogen) și CATALAZA (distruge cantitățile suplimentare de Peroxid de hidrogen). Cînd este depășită capacitatea antioxidanților endogeni de a neutraliza Speciile Reactive de Oxigen, au loc importante daune celulare care și ele (nu numai ele) stau la baza apariției multor afecțiuni cronic-degenerative și legate de înaintare în etate precum: cancerul, reumatismul degenerativ, osteoporoza, Alzheimerul, Parkinsonul, Diabetul Zaharat tip II, Sindromul Metabolic, unele boli de inima, etc, etc. Există teorii, în parte confirmate, care arată că este posibil să aducem din exterior – prin alimentație – unele cantități din așa numiții antioxidanți exogeni (exteriori organismului) care – în anumite condiții – și-ar face treaba. Pe unii i-am verificat și eu în anii trecuți, în laborator, prin metoda FRAP. Mi-a rămas în minte fabuloasa putere antioxidantă care și-o manifestă un compus extras prin metode sofisticate din ceaiul verde proaspăt. Si anume Epigalocatequin 3 Gallate-ul! Acesta este un fitonutrient secundar care este prezent în frunzele de ceai verde neoxidate (cam in primele 5 – 6 luni de la recoltare). In timp, oxidează și trece în alți compuși mai puțin intertesanți. Alți antioxidanți exogeni sau precursori ai acestora sunt: fitonutrienții din clasa carotenilor și licopenilor, unele vitamine B, viatmina C, Vitamina E, Acidul alpha lipoic, Hesperidina (vitamina P), Coenzima Q10, micro și oligoelementele (precum fierul, manganul, zincul, germaniul, seleniul), unii aminoacizi, flavonoizii galbeni, roșii și maro respectiv flavonele/ antocianii-protoantocianii/ taninii, polifenolii. Una-i teoria, alta-i practica! Practic, alimentele conțin antioxidanti doar dacă aceștia nu au oxidat deja! Ele trebuie sa fie de foarte bună calitate, fie proaspete fie bine/ corect păstrate și protejate de acțiunea aerului și ultravioletelor. De cîte ori nu ați cumpărat fructe de Goji și le-ați utilizat degeaba?! Goji, dealtfel foarte bogat în antioxidanți exogeni și alti compuși fitonutriționali secundari – dintre care unii volatili – își păstrează veleitățile atunci cand este proaspăt sau chiar ș-i le îmbunătățește per unitate de greutate atunci când este bine conservat. Cum? Fie prin uscare suavă și apoi ambalare în atmosferă protejată (gaze rare, inerte, fără oxigen) fie sub formă de sucuri direct extract, prin presare la rece și INTOTDEAUNA PROTEJATE IMPOTRIVA OXIDARII (cu acid citric sau ascorbic) și A RAZELOR ULTRAVIOLETE. Iaca-așa! Restul este o altă poveste: bani aruncați! Toata lumea știe ce-i cu antioxidanții! Despre cît de mult acționează ei in vivo fața de in vitro, este o alta problemă și n-o discutăm aici, însă trebuie să cunoaștem un lucru: daca în ceea ce privește antioxidanții endogeni, aceștia sunt aceiași pentru toate tipurile de celule din organism, bolnave sau sănătoase, cei exogeni sunt diferiți și AU MARE SPECIFICITATE DE TESUT. Din acest motiv, laboratoarele farmaceutice avansate din domeniu, folosesc antioxidanții specifici fiecărei patologii deoarece “o baie nechibzuită de antioxidanti exogeni“ – așa cum ne este indicat prin reviste -și în ipostaza în care alimentele-s de bună calitate și le mai conțin, nu este tocmai indicată. Chiar dacă-i greu de crezut, radicalii liberi au în celulele sănătoase și anumite roluri pozitive pe care nu le discutam aici, iar în celulele canceroase – care-s veritabile “capcane de antioxidanti“ – să nu mai vorbim. în cancer, aportul de antioxidanții trebuie atent chibzuit din punct de vedere cantitativ și mai ales calitativ! Cum știm noi care este conținutul în antioxidanți ai unui aliment pe care-l consumăm? Păi nu știm! Trebuie să avem în vedere faptul că acești antioxidanți trebuie să fie aduși în dieta zilnică fie din surse proaspete (de dorit din agricultură certificată organic), fie din alimente de foarte bună calitate, supuse unei procesări minime și lipsite cît mai mult de contactul cu căldura, oxigenul și ultravioletele. Daca am lua o clasificare a alimentelor vis a vis de capacitatea lor antioxidantă, m-aș opri la Indexul ORAC care măsoară capacitatea de absorbție a radicalilor liberi și care este mai ușor de folosit în cazul alimentelor (un amalgam de compuși chimici) decât metoda de laborator cu care sunt mai familiarizat FRAP (de trecere a ionului feric la feros) și care este îmbatabilă în cazul compușilor puri. Astfel, pentru acest site voi da indicația dietetică ANTI OX pentru acele alimente care conțin cantităti onorabile de comuși antioxidanți conform clasificărilor ORAC. Tineți cont de faptul că cele mai bogate alimente în antioxidanți – și care lipsesc tradițional din dieta romînilor – sunt condimentele bio atunci când sunt ambalate atent, eventual în atmosferă controlată și ținute deoparte de ultarviolete și aer. Apoi vin altele precum unele fructe roșii, fructe exotice uscate suav etc.“ – Dr. Albu Horatiu 2013

“Pe înțelesul tuturor, produsele Organice, Bio sau Ecologice sunt acelea în a căror producție nu s-au utilizat substante chimice artificiale sau de sinteza și nu au suferit intervenții genetice. Astfel, față de omologele lor convenționale/ tradiționale, ele “beneficiază“ – printre altele – de concentrații infime de POP (Poluanți Organici Persistenți) și metale grele, două dintre “chimicalele“ cu important efect negativ cumulativ pentru organism. Certificare Organică este procesul prin care producătorii de alimente au obținut și își mentin calificarea de Organic sau Bio. Cerințele sunt asemănătoare, existând doar mici diferențe de la țară la țară. Difera oarecum frecvența, metodologia și rigurozitatea controalelor. In sens mai larg, cele mai importante cerințe sunt: – nu se folosesc Organisme Modificate Genetic. – nu se folosesc produse chimice sintetice/ artificiale (îngrășăminte chimice, pesticide, ierbicide, fungicide, antibiotice, aditivi, conservați, coloranți, potențiatori de gust sau aromă, arome analoge celor naturale, etc.). – terenurile agricole cultivate trebuie să treacă anterior printr-o perioada variabila ( de cel puțin 3 ani – funcție de legislație) de curățare și decontaminare, în care nu au mai primit tratamente chimice de niciun fel. – cînd este vorba de produse neambalate, este necesara menținerea obligatorie atât la producător cât și pe lanțul de distribuție a unei stricte separări fizice între produsele certificate de cele fără certificare. – producatorul ține o evidență scrisă strictă a operațiunilor zilnice. – producătorul își dă acordul expres pentru inspecțiile periodice și inopinate ale organismelor de certificare și ale autorităților. în multe țări, procesul de certificare este supravegheat de către guverne. In tarile Membre U.E. utilizarea în scopuri comerciale a termenului organice, bio, ecologice, etc. este limitată prin lege. Care sunt beneficiile pentru consumator? Utilizarea exclusivă a produselor Certificate Organic/ Bio/ Ecologic (sau a unei asocieri între acestea și cele convenționale) aduce o încărcătură mult mai mică de substanțe chimice dăunătoare sănătății. Cu cat se incepe de la varste mai mici, cu atat este mai bine. Este de reținut faptul că multe dintre aceste substanțe se cantonează în țesutul adipos/ gras al organismelor animale (dar si în alte celule), nu mai pot fi eliminate și aduc efecte devastatoare asupra sănătății și speranței de viață. Aceste efecte negative sunt de cele mai multe ori direct proporționale cu cantitățile acestor compuși acumulați în organism.” – 2013 Dr. Albu Horațiu

„Dietele Ketogenice și cele Hiperproteice încântă pe mulți dintre potențialii „pretendenți la slăbire“. Sunt permisive, funcționează și – din punctul de vedere al multora – sunt chiar agreeabile, conținând din belșug alimente de origine animală. Ele se aseamănă oarecum și de aceea se și concurează pe piața pseudo-nutriționismului sub diverse nume de medici sau nutriționiști atinși de geniu. Personal, pe niciuna dintre ele nu le agreez! N-au de-a face cu fiziologia, ci coboara – mai degrabă din zona patologicului, forțând unele rute metabolice mai puțin uzitate de catre organism si care se efectuează neeconomic, cu mare consum energetic. Evident, pacientul slăbește! Dar unde-i chichița!? Păi, pentru a obține energia necesară funcționării organismului, acesta arde mult mai multă glucoză decît în mod normal! Inainte de a le arde, organismul transformă neeconomic și costisitor din punct de vedere biologic nutrientii nonglucidici in monozaharid. Această transformare costă energie și de aici și povestea cu „alimentele care ard grasimile“ de prin reviste! Bun, bun, dar care-i problema dacă se arde mult mai multă glucoză decât în mod normal?! Oare de ce nu-i bine, pentru ca omul slăbește deși manâncă ce-i place (grasimi, proteine, etc.)? Uitați cum stă problema! Orice aduci în organism, molecula energogenetică de bază este un monozaharid! Nu putem schimba noi lucrurile! Fac doar o simulare, folosind niște cifre simple: aduci o anume cantitate de macronutrienți pentru a le transforma în monozaharidul de ars. Iți folosești rute metabolice accesorii ca să produci din mâncarea respectivă cca. 7 g de glucoza din care tu ai nevoie doar de 1g. Restul de 6 g le arzi pentru a face rost de energia necesara obținerii gramului util. Aceasta da economie pentru organism! Arzi 7 molecule pentru a obtine efectul uneia! Evident ca se consuma resurse și organismul își diminueaza rezervele! Dar cu ce preț? Doamnelor, domnișoarelor și domnilor: arderea de glucoza are pretul ei! Se numeste atac oxidativ și creează în mitocondrie (uzina energetică celulară) și nu numai în aceasta, o vraiște denumită științific stress oxidativ. Acțiunea aceasta data de speciile reactive de oxigen (împământeniți la noi sub denumirea de Radical Liberi – și de care toată lumea vorbește) asupra structurilor intracelulare ESTE MASURA TRECERII TIMPULUI PESTE O CELULA, adică a uzurii ei. Un domn doctor extrem de iluminat – Richard A. Passwater (1995) – spunea: „Stabilitatea sistemelor vii se deterioreaza progresiv din cauza unor reacții chimice și nu datorită trecerii timpului. Daca putem controla viteza de apariție a acestor reacții nocive, putem controla procesele de îmbătrânire.“ Acum, probabil întelegeți de ce aceste dietete sunt adevarate „rețete de îmbătrânit“?! Unde mai pui că majoritatea pacienților care cochetează cu excesul ponderal sunt fie dislipidemici, fie cu probleme în metabolismul proteinelor și ai bazelor azotate, fie cu amândouă plus multe altele! Păi cum facem? Le dăm o mână de ajutor să moară mai rapid dar mai subțirei? In altă ordine de idei și deoarece oricare pacient are dreptul la liberul arbitru, eu îmi voi face datoria și voi selecționa pe acest site, sub indicația dietetică DIETA KETOGENICA respectiv DIETA HIPERPROTEICA acele alimente care pot fi introduse în cadrul lor. Sa le fiu de ajutor doritorilor! Personal, nu voi prescrie în veci astfel de diete, decît în cazuri cu totul punctuale și bine selecționate!“ – Dr. Albu Horatiu 2013

“Glutenul este un amalgam proteic (prolamine și gluteline) existent în majoritatea cerealelor uzuale. Deoarece este insolubil în apă și lipicios, el este utilizat în industria procesatoare de alimente drept cel mai ieftin liant alimentar. pe langa cerealele care-l contin natural, puteti avea surpriza sa-l gasiti in aproape oricare aliment cu mai multe ingrediente si care nu poarta indicatia dietetica FARA GLUTEN sau GLUTEN FREE. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la gluten. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a acestuia din alimentație. Cele mai importante recomandări dietetice speciale și ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ GLUTEN sunt: – Dietele de imunonutriție care exclud de regulă sau în urma testelor serologice specifice glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranțele la gluten, lactate, ouă, oleaginoase și soia. – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă), și dermatita herpetiformă. în aceste două cazuri, nu se începe alimentația fără gluten fără un diagnostic corect, pentru că eliminarea glutenului duce inevitabil la falsificarea rezultatelor analizelor de laborator. – Dietele de Nutriție Ortomoleculară din Poliartrită reumatoidă și alte boli cu context auto-imun (Rectocolita Ulcero-hemoragica, Boala Crohn, Psoriazis, Scleroza în Plăci, Lupus, s.a) – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Alte diete care limitează/interzic utilizarea glutenului/lactatelor/ouălelor (în general dietele speciale de Nutriție Ortomoleculară ale persoanelor cu cancer și/sau alte tulburări disimune). – Autism3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3“ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

“Lactoza este un dizaharid (format dintr-o moleculă de galactoză și una de glucoză) existent în laptele animal. Acesta, în funcție de specia de la care provine, poate avea un conținut de lactoză până la 0,8%. Pe langă lactoză și alți compuși nutriționali activi, laptele animal conține și o seamă întreagă de proteine cu răsunet important asupra imunologiei organismului uman. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la lactoză și mai ales la proteinele din lapte. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a laptelui de origine animala, a majorității derivatelor sale (precum si a alimentelor care le contin pe acestea) din alimentație multor persoane. Cele mai importante recomandări ale dieteticii și nutriției ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ LACTOZA si/sau FARA PROTEINE DIN LAPTE sunt: – Dietele de imuno-nutriție care exclud de regulă (sau în urma testelor serologice specifice) glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranța la lactoză prin deficit de lactază, boală inflamatorie intestinală, diverse sindroame de malabsorbție. – Dietele speciale ortomoleculare de întreținere ale pacientului cu cancer, dieta neoplazicului din cursul chimioterapiei, profilaxia cancerelor. – Dietele speciale ortomoleculare din bolile inflamatorii și autoimune (poliartrită reumatoidă, rectocolita ulcero-hemoragica, boala Crohn, poriazis, scleroza multipla, lupus, s.a), din boli virale cronice (hepatite cronice si ciroze hepatice, infectii cu HPV, etc.), din astmul alergic, dermatita atopică și alte alergii. Alte tendințe la tulburări disimune de tipul deficitelor de imunitate, imunitații excesive sau anarhiilor imunitare). – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă) și dermatita herpetiformă. Practicanții dieteticii și ai Nutriției Ortomoleculare consideră că eliminarea proteinelor de lapte din alimentație aduce un beneficiu suplimentar celui dat de eliminarea glutenului. Acesta ar consta în scăderea statusului pro-inflamataor și disimun al organismului respectiv. – Autism 3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3 “ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

Produs garantat a nu avea in compozitia sa Proteine din Lapte. “Pe langă lactoză și alți compuși nutriționali activi, laptele animal conține și o seamă întreagă de proteine cu răsunet important asupra imunologiei organismului uman. Se constată o creștere alarmantă a intoleranței manifeste și submanifeste clinic la lactoză și mai ales la proteinele din lapte. Din acest motiv, atât dietele imuno-nutriționale cât și cele ortomoleculare anti-aging sau speciale pentru anumite afecțiuni recomandă eliminarea pe termen lung a laptelui de origine animala, a majorității derivatelor sale (precum si a alimentelor care le contin pe acestea) din alimentație multor persoane. Cele mai importante recomandări ale dieteticii și nutriției ortomoleculare ale alimentației FĂRĂ LACTOZA si/sau FARA PROTEINE DIN LAPTE sunt: – Dietele de imuno-nutriție care exclud de regulă (sau în urma testelor serologice specifice) glutenul, lactoza, proteinele din lapte, ou și uneori drojdiile1. – Intoleranța la lactoză prin deficit de lactază, boală inflamatorie intestinală, diverse sindroame de malabsorbție. – Dietele speciale ortomoleculare de întreținere ale pacientului cu cancer, dieta neoplazicului din cursul chimioterapiei, profilaxia cancerelor. – Dietele speciale ortomoleculare din bolile inflamatorii și autoimune (poliartrită reumatoidă, rectocolita ulcero-hemoragica, boala Crohn, poriazis, scleroza multipla, lupus, s.a), din boli virale cronice (hepatite cronice si ciroze hepatice, infectii cu HPV, etc.), din astmul alergic, dermatita atopică și alte alergii. Alte tendințe la tulburări disimune de tipul deficitelor de imunitate, imunitații excesive sau anarhiilor imunitare). – Dietele de Nutriție Ortomoleculară în care se urmărește o scădere a statusului pro-inflamator și inflamator al organismului2 (Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat II, Obezitate s.a). – Celiachia (asimptomatică, potențială, manifestă) și dermatita herpetiformă. Practicanții dieteticii și ai Nutriției Ortomoleculare consideră că eliminarea proteinelor de lapte din alimentație aduce un beneficiu suplimentar celui dat de eliminarea glutenului. Acesta ar consta în scăderea statusului pro-inflamataor și disimun al organismului respectiv. – Autism 3 (conform teoriei exorfinică a autismului). – Schizofrenie, depresia severă, epilepsie (conform teoriei excesului de opioizi) 3 “ Dr. Albu Horatiu 2010 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemie. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013 2 Sindromul Metabolic. Camelia Diaconu. Bucuresti – Ed. Medicala, 2011 3 Asediul opioizilor alimentari – exorfinele. Irina M. Jaba si Ostin C. Mungiu – Medicina Moderna, 2006

Produs in a carei reteta de fabricatie nu intra componente din Ou. “Contrar a ceea ce se poate crede, alergia și mai ales intoleranțele la proteinele din ouă sunt destul de frecvente. Dacă alergia se materializează la nivel plasmatic în special prin aparitia nivelelor crescute ale IgE-urilor, intoleranța alimentară aduce în principal reacții care implică fixarea de IgG pe suprafața celulelor și matricea extracelulară.1 Dacă alergia are manifestări zgomotoase, chiar dramatice uneori, intoleranța își desfașoară procesele distructive, insidios (de cele mai multe ori neștiut). Când prezența antigenului (proteina respectivă) este permanentă sau repetată frecvent, se constiuie o inflamație cronică ce poate sta chiar la baza degenerărilor sau a unor boli autoimune.1 La prima vedere este extrem de ușor să eliminăm proteinele de ou din alimentație. Lucrurile nu stau chiar așa datorită faptului că industria alimentară folosește enorm de mult oul sau parțile lui componente. Soluția este alegerea produselor care au specificația de 100% Vegetal sau a celor în care se exprimă explicit că în procesul de fabricație nu s-au folosit ouă.“ – Dr.Albu Horatiu 2013 1 Imunoslabirea: scaderea in greutate tinand seama de intolerantele noastre alimentare si de controlul glicemiei. Dominique Rueff. Bucuresti – Ed. Spandugino, 2013

Produse in care nu a fost adaugat zahar. Ele contin in exclusivitate zaharoza provenita din materiile prime constituente (cereale, fructe, legume, oleaginoase, etc.). “Glucoza (I.G 100), mierea (I.G 90) si zaharul (I.G 70) sunt principalii indulcitori utilizati in industria alimentara si acasa. Ei au Indice Glicemic mare, aducand astfel si o incarcatura glicemica mare. Din aceste motive sunt cu totul proscrisi la cei care isi doresc o buna supraveghere a greutatii corporale, a nivelelor glicemiilor precum si a starilor patologice legate de alterarile acestora ( Sindrom Metabolic, Diabet Zaharat, etc.). Mai mult, vreau sa atrag atentia asupra zaharurilor ascunse care, sub aceasta denumire sau o alta sunt adaugate in retetele unor alimente in care nici nu v-ati astepta! Solutia cea mai la-ndemana este citirea etichetelor si mai sigur, alegerea alimentelor cu indicatia FARA ZAHAR ADAUGAT.” – Dr. Albu Horatiu 2013

Produse indicate Diabeticilor cu Diabet Zaharat tip II (neinsulino-dependent) si celor cu Sindrom Metabolic (sindrom X Metabolic). “Diabetul Zaharat este o boală metabolică foarte frecvente în care – pe înțelesul tuturor – carbohidrații din alimentele ingerate nu pot fi utilizate pe deplin de către organism. Astfel, are loc o acumulare a lor în sânge, denumită în limbaj medical hiperglicemie. Incidenta lui este in crestere! în plus, există numeroase cazuri nediagnosticate și – mai mult – un număr important de persoane considerate aparent sănătoase, aflate intr-o stare prediabetica ( în Nutriția Ortomoleculară se folosește termenul de Sindrom Metabolic Latent), care – din motive lesne de înțeles – nu sunt luați în evidență pentru a fi diagnosticați și tratați. De ce? Pentru că în acea etapa latentă, tratamentul este doar igieno-dieteic, nefiind necesare medicamente si multe investigații, fapt echivalent cu profit mic/ inexistent pentru multinaționalele farmaceutice. Glucoza este un monozaharid cu rol vital în energogenetica organismului. Patrunderea și utilizarea ei în celule este dependentă de cantitatea și de capacitatea de a acționa a insulinei. în esentă, la diabetici, avem fie o lipsă sau insuficiență de insulină, fie – dimpotrivă – o insulină in cantități chiar crescute, dar care nu acționează cum ar trebui pe celulele utilizatoare de glucoză. Indiferent de situație, rezultatul este cam același: glucoza nu poate intra în cantitate suficientă în celule și rămâne în sânge. O terapie pentru a vindeca diabetul zaharat nu este încă disponibil. Tratamente există dar n-au sorți de izbândă pe termen lung dacă nu sunt urmate si câteva modificări ale stilului de viață, intre care dieta este cea mai importantă. In Diabet Zaharat tip I lucrurile sunt destul de clare pentru majoritatea pacienților. Ei trebuie să facă tratament substitutiv cu insulină și să aibă o dietă și un regim de efort fizic adaptate pentru a se potrivi la tratamentul insulinic. Sau invers in multe cazuri! Mai complicat stau lucrurile la pacientul cu Diabet Zaharat tip II sau la cel cu Sindrom Metabolic. Din punctul de vedere al Nutriției Ortomoleculare, acesta trebuie sa aducă următoarele modificări în life style-ul său (deși toate concură la efectul scontat, voi începe de la cea mai puțin importantă spre cele mai importante): – reducerea (nu prea rapidă) a greutății corporale dacă este cazul. – promovarea mișcării la cel puțin 30 de minute în fiecare zi. Aceasta ajută atît la menținerea unei greutăți mai scăzute dar și îmbunătățește răspunsul celulelor la acțiunea insulinei. – înlocuirea alimentelor care aduc glucide cu Indice Glicemic Mare și Medicu cu cele care aduc glucide cu Indice Glicemic Scăzut precum și eliminarea altor alimente care vin cu încărcătură nutriționala pro-aging pentru țesutul pancreatic endocrin și aparatul cardiovascular (cele două aparate principal vizate la individul cu tendință dismetabolica conform Nutriției Ortomoleculare). – introducerea în alimentatie a acelor alimente și complexe micronutriționale de uz profesional ortomolecular (anumite tipuri de suplimente nutritionale) care vin cu încărcătură macro și mai ales micronutriționala anti-aging pentru țesutul pancreatic endocrin și aparatul cardiovascular (cele două aparate principal vizate la individul cu tendință dismetabolica conform Nutriției Ortomoleculare). Logic, tratamentul medicamentos se instituie doar în momentul în care efectele măsurilor de mai sus sunt depășite de gravitatea situației. într-un trecutul care se tot prelungește și în Romania, exista “sfatul” de a înlocui produsele care conțineau glucide si mai ales zaharuri si monozaharide (glucoză, fructoză, etc.) cu altele extrem de sărace în glucide (așa numitele “produse pentru diabetici”). De o bună bucată de timp, societățile medicale de profil ( Ex. Societatea Germana de Diabet – DDG) arată că această idee este învechită, nefondată și chiar dăunătoare deoarece multe dintre aceste alimente speciale pentru diabetici conțin mai multe calorii și grăsimi decât cele normale. Un diabetolog bun pe care nu-l preocupă numai prescrierea de medicamente sau un nutriționist cu experiență vă pot ajuta în scopul de a vă converti extrem de ușor și pe termen lung dieta necesara Diabetului Zaharat tip II. Pentru considerațiile suplimentare de Nutriție Ortomoleculară, vă stau la dispoziție! Pe acest site gasiți probabil cele mai bune produse dietetice existente actualmente la nivelul U.E. Voi marcat cu indicația dietetică INDICAT DIABET acele produse care îmi par a se integra cel mai bine în curentul actual de dietetică modernă a Diabetului Zaharat Tip II. Mai mult, făcând un efort sustinut, voi incerca sa înscriem pe pagina fiecărui preparat care conține glucide, un tabel – în limita timpului și a informațiilor disponibile – următoarele elemente: Indicații pentru Diabetici Grame Hidrocarbonați/ 100g – Echivalența în Pâine* (E.P) – Indice Glicemic – Incărcătură Glicemică (Sarcină Glicemic) – * Echivalența în Pâine poate fi un bun indicator pentru cei care urmăresc dietele mai învechite, în care socotirea cantităților (gramelor) de hidrocarbonați consumați zilnic părea cea mai bună strategie. Sunt diete onorabile, dar la nivelul cunoștiințelor noastre de acum, putem construi diete mult mai bune!“ – Dr. Albu Horațiu 2013

“INTEGRAL este acel aliment ale cărui ingrediente n-au suferit procese de rafinare premergătoare. De regulă, un aliment integral este mai sănătos decât cel rafinat/ procesat, păstrând întreaga bogăție macro și mai ales micronutrițională a ingredientelor din care este construit. Cel mai cunoscut exemplu este cel al pâinilor integrale care păstrează compoziția micronutrițională și bogăția în fibre alimentare insolubile ale cerealelor din care provin. Un alt bun exemplu sunt uleiurile nerafinate care vin – pe langă acizii grași componenți – și cu bagajul fito-nutrițional secundar al seminței oleaginoase din care provin“ – dr. Albu Horatiu 2013

100% Vegetal! Produse care nu contin niciun ingredient de origine animala. Astfel, ele sunt cu compatibile cu regimurile vegane, vegetariene, posturi, etc.